Impozit pe profit 2026: calcul, termene și exemple

Impozit pe profit înseamnă, pe scurt, taxa pe care o firmă o plătește statului pentru profitul fiscal obținut. În România, cota standard este de 16%, dar suma de plată nu se calculează pur și simplu ca 16% din banii rămași în cont.

Aici apare partea care încurcă mulți antreprenori: profitul contabil și profitul impozabil nu sunt mereu același lucru. Unele cheltuieli sunt deductibile, altele nu. Unele venituri pot fi neimpozabile. Iar pierderile fiscale din anii anteriori pot schimba calculul.

Dacă ai un SRL sau conduci o firmă care a ieșit din regimul de microîntreprindere, articolul acesta îți arată cum funcționează impozitul pe profit, ce declarații se depun și unde apar cele mai frecvente greșeli.

Impozitul pe profit este un impozit direct aplicat profitului impozabil al unei companii.

În varianta foarte simplificată, statul se uită la rezultatul fiscal al firmei, iar dacă rezultatul este pozitiv, aplică o cotă de 16%.

Formula de bază arată așa:

Impozit pe profit = profit impozabil x 16%

Dar partea importantă este cum ajungi la profitul impozabil. Acesta se determină pornind de la rezultatul contabil și ajustându-l cu elementele fiscale prevăzute de Codul fiscal: venituri neimpozabile, cheltuieli nedeductibile, deduceri, pierderi fiscale reportate și alte corecții.

Cu alte cuvinte, nu contează doar cât ai facturat și cât ai cheltuit. Contează și cum sunt încadrate acele venituri și cheltuieli din punct de vedere fiscal.

În practică, impozitul pe profit se aplică mai ales firmelor care nu sunt, sau nu mai pot fi, încadrate la regimul de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor.

Cele mai frecvente situații sunt:

• SRL-uri care depășesc plafonul pentru microîntreprinderi.
• Firme care aleg impozitul pe profit, deși ar putea aplica regimul micro.
• Societăți care nu îndeplinesc una dintre condițiile obligatorii pentru microîntreprinderi.
• Persoane juridice române care intră direct sub Titlul II din Codul fiscal.
• Persoane juridice străine care obțin anumite venituri impozabile în România sau operează prin sediu permanent.

Dacă ai un PFA, discuția este diferită. PFA-ul nu plătește impozit pe profit ca un SRL, ci intră, în general, în zona impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale.

Pentru multe firme mici, întrebarea reală nu este doar cât este impozitul pe profit, ci dacă firma mai poate rămâne microîntreprindere.

În 2026, conform comunicărilor ANAF disponibile la data redactării, plafonul folosit pentru regimul microîntreprinderilor este de 100.000 euro. Dacă firma depășește plafonul sau nu mai îndeplinește condițiile regimului micro, trece la impozit pe profit potrivit regulilor aplicabile.

Diferența este mare:

• La microîntreprindere, impozitul se aplică pe venituri, nu pe profit.
• La impozit pe profit, impozitul se aplică pe profitul impozabil.

Asta înseamnă că o firmă cu marjă mare poate prefera, matematic, microîntreprinderea. O firmă cu marjă mică, costuri mari sau investiții serioase poate ajunge să plătească mai rezonabil pe profit. Nu este o regulă universală. Trebuie făcut calculul pe cifrele reale ale firmei.

Dacă ai nevoie de finanțare pentru activitatea firmei, avem separat și un ghid despre credite pentru persoane juridice, dar fiscalitatea ar trebui calculată înainte de orice decizie de împrumut.

Iată valoarea impozitului în funcție de tipul de firmă pe care o ai.

Cel mai curat mod de a înțelege calculul este să îl împarți în două etape.

Prima etapă: determini profitul impozabil. Pornești de la rezultatul contabil și faci ajustările fiscale.

A doua etapă: aplici cota de 16% asupra profitului impozabil.

O formulă simplificată ar fi:

Profit impozabil = rezultat contabil + cheltuieli nedeductibile - venituri neimpozabile - deduceri fiscale - pierderi fiscale recuperabile

Apoi:

Impozit pe profit = profit impozabil x 16%

Spunem „simplificată” pentru că în practică pot apărea ajustări pentru amortizare fiscală, rezerve, provizioane, sponsorizări, pierderi reportate, tranzacții între afiliați sau reguli speciale pe anumite domenii. De aceea, pentru depunere, calculul trebuie verificat în contabilitate, nu făcut doar într-un calculator impozit pe profit găsit online.

Mai jos ai un exemplu de calcul teoretic al impozitului pe profit al unei firme:

Cheltuielile deductibile sunt acele cheltuieli care pot reduce baza de calcul a impozitului, dacă sunt făcute în scopul activității economice și sunt susținute cu documente corecte.

Exemple obișnuite de cheltuieli care pot fi deductibile, în funcție de situație:

• salarii și contribuții aferente;
• chirie pentru sediu sau punct de lucru;
• utilități;
• servicii profesionale, cum ar fi contabilitate, consultanță, juridic sau audit;
• echipamente și amortizare fiscală;
• costuri cu marfa, materiile prime sau serviciile revândute;
• comisioane bancare și costuri operaționale legate de firmă.

Cheltuielile nedeductibile sunt cele care nu reduc baza fiscală sau o reduc doar parțial. Aici pot intra amenzi, penalități, cheltuieli fără documente justificative, cheltuieli personale trecute pe firmă sau cheltuieli care depășesc limitele admise de Codul fiscal.

Pentru investiții personale, fiscalitatea e separată. De exemplu, avem ghiduri dedicate pentru impozit ETF, impozitul pe criptomonede și impozitul pe depozite bancare. Nu le amesteca cu impozitul pe profit al firmei.

Regula generală este că impozitul pe profit se calculează, declară și plătește trimestrial pentru trimestrele I, II și III, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrului.

Pentru regularizarea anuală se folosește declarația 101. Conform formei Codului fiscal consultate la data redactării, declarația anuală se depune până la 25 iunie inclusiv a anului următor, cu excepții pentru anumite categorii de contribuabili și pentru situații speciale.

În practică, multe firme vor avea următorul ritm:

• trimestrul I: calcul și plată până la 25 aprilie;
• trimestrul II: calcul și plată până la 25 iulie;
• trimestrul III: calcul și plată până la 25 octombrie;
• regularizare anuală: prin declarația 101, la termenul legal aplicabil.

Dacă ai an fiscal modificat, lichidare, fuziune, grup fiscal sau o activitate cu reguli speciale, nu lua aceste termene ca fiind suficiente. Verifică termenul exact cu contabilul.

Iată mai jos un tabel cu declarațiile care stabilesc obligațiile de plată ale unei firme:

Impozitul pe profit pare simplu când auzi de cota de 16%, dar pot apărea reguli speciale care schimbă mult rezultatul.

Impozitul minim pe cifra de afaceri se aplică anumitor contribuabili care au avut în anul precedent o cifră de afaceri de peste 50.000.000 euro și pentru care impozitul pe profit calculat ar fi mai mic decât impozitul minim determinat prin formula din Codul fiscal.

Activitățile de tip baruri de noapte, cluburi de noapte, discoteci și cazinouri au un regim special. Dacă impozitul pe profit pentru aceste activități este mai mic decât 5% din veniturile respective, Codul fiscal prevede plata unei cote de 5% aplicate acestor venituri.

Pierderile fiscale pot reduce impozitul viitor, dar trebuie urmărite corect, pe perioadele și în condițiile prevăzute de lege.

Sponsorizările, bursele private și mecenatul au reguli proprii. Nu presupune automat că sunt cheltuieli deductibile integral.

Tranzacțiile între firme afiliate trebuie analizate cu atenție. Dacă prețurile nu sunt la nivel de piață, pot apărea ajustări fiscale.

Pentru persoane fizice și investiții, avem articole separate. Spre exemplu, tratamentul fiscal pentru TVA imobiliare nu trebuie confundat cu impozitul pe profit al unei firme.

Pentru unele firme, impozitul pe profit este inevitabil. Pentru altele, este o opțiune care trebuie cântărită atent.

Dacă ai venituri mari și costuri mici, regimul micro poate părea mai avantajos. Dacă ai costuri mari, marje mici, investiții în echipamente sau perioade în care lucrezi aproape de pragul de rentabilitate, impozitul pe profit poate reflecta mai corect situația firmei.

Noi am porni de la un calcul simplu, făcut pe ultimele 12 luni: cât ai fi plătit pe micro și cât ai fi plătit pe profit. Apoi am repeta calculul pentru următoarele 12 luni, folosind un scenariu realist, nu cel mai optimist.

Fiscalitatea nu trebuie tratată ca o notă de subsol. Pentru o firmă mică, diferența dintre un calcul bun și unul făcut pe fugă poate însemna salariul unui angajat, rata la un credit sau banii de care aveai nevoie pentru următoarea investiție.